M-am trezit de dimineata si aici, in preerie era innorat."Il pleut des cordes", mi-am zis si m-am intors pe partea cealalta. Hmmm...daca nu m-am ridicat din pat, asta e un semn clar ca e toamna. Ma gandeam ca au luat-o inainte reviste glossy cu tendintele, ca toti creatorii s-au grabit, dar nu, e toamna.Mi se parea mie ciudat ca Miss Souris nu se mai duce prin lanul de secara si sta mai mult pe acasa bijuterind, dar am spus ca pur si simplu a obosit. Ma gandeam si la ce am scris ieri despre mini colectia de ceaiur si atunci m-am trezit la realitate: chiar e toamna.  Sigur, acum mi-ar placea sa scriu o compunere dintr-aia ca la scoala, despre cum suna clopotelul (intr-o saptamana, cred, nu?) si despre cum pasarile pleaca, numai ca mie nu mi-au iesit nicodata compunerile. De aceea am ales sa prezint un locket dragut, plin de nori de toamna, dar absolut incantator.

Toamna...

Pai nu ma asteptam nici eu ca toamna sa vina asa grabita si sa ploua, si sa fie imbufnata si trista si friguroasa de la inceput. De aceea nu mi-am dus destule haine la Botosani, de aceea am racit. Taaaare! Si am baut ceaiuri si muuuult sirop de patlagina si ulei de ricin (care are gust de sconx!), dar bine tot nu m-am facut! Si asa, din preeria botosaneana, s-a nascut "Teas and candiees" o mini colectie, care sper sa devina o colectie in toata regula. O mostra aici, mai multe pe Breslo.

Am incercat sa ma fac bine prin terapia culorilor, de aceea ele nu sunt deloc tomnatice, ba din contra, acum vad ca e destul de mult roz pe aici, destul bleu si auriu. Nu-i nimic, numai ceaiurile amare au culori mohorate:P!